Poate nu întâmplător sunt astăzi aici. În ceilalți ani eram acasă, la Botoșani, mărșăluind pentru viață.
Astăzi am fost invitată aici, să vă cânt, dar să vă și spun că și povestea mea este oarecum legată de acest eveniment, pentru că, uneori, în viață, lucrurile nu întotdeauna se așază așa cum ne-am aștepta sau ne-am gândi noi. Însă Dumnezeu, în bunătatea Lui, mereu ne dă și o soluție atunci când întâmpinăm probleme.
Marșul pentru viață cred că poate fi interpretat și gândit și în cheia adopției, pentru că adopția înseamnă o naștere. Adopția e un dar, adopția înseamnă continuitatea vieții. Noi suntem recunoscători – noi, adică eu și soțul meu – că am reușit, am avut binecuvântarea să facem acest pas și ne-am putut împlini cumva un vis.

Pentru noi, adopția a fost o șansă, a fost o soluție, a fost un dar și este o binecuvântare foarte mare. Adopția este un câștig de ambele părți, pentru că acel copil adoptabil poate crește în sânul unei familii sau alături de o persoană iubitoare, care să îi ofere tot sprijinul din lume, dar și persoana sau familia adoptatoare își poate împlini viața prin adopție.

În ultima vreme, procedurile de adopție s-au ușurat destul de mult și, dacă ați avut măcar vreodată în gând să faceți acest pas, vă îndemn să vă adresați Direcțiilor Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului din județele în care locuiți, pentru mai multe detalii despre pașii prin care puteți adopta.
Nu uitați că adopția este o șansă, este un dar și o binecuvântare!
Și, în momentele în care am suferit poate un pic mai mult, am avut o inspirație care s-a transformat într-un cântec-rugăciune și se numește chiar așa: „Doamne ajută, fă minune să rodească viață-n lumea!”

Foto: Ionuț Stoica